vineri, 30 ianuarie 2009
sâmbătă, 24 ianuarie 2009
Cibelle ... ma belle
iata ce am descoperit:
Se numeste Cibelle, este din Brazilia, dar locuieste in Londra.
Muzica ei este speciala, ea o numind-o Tropical Punk.
Astept pareri
Green Grass
Punk Da Periferia
Se numeste Cibelle, este din Brazilia, dar locuieste in Londra.
Muzica ei este speciala, ea o numind-o Tropical Punk.
Astept pareri
Green Grass
Punk Da Periferia
miercuri, 21 ianuarie 2009
si iata-ma din Nou
Dupa multe zile de lene si somn revin dorindu-va sa aveti un an interesant si sa va simtiti bine, ori de cate ori veti trece pragul acestui blog.
Am vrut sa incep in forta, pe 2 ianuarie, exprimandu-mi nemultumirea asupra faptului ca in Romania oamenii nu stiu sa faca bani de pe urma sarbatorilor, dupa o seara petrecuta in frig in cautarea unui club deschis.
Am vrut sa ma revolt privind situatia politica (guvernul Boc, Elena Udrea, Vulpea, Oprea, Nica, Dragnea si, ultimul pe lista, cu voia dumneavoastra Ion ... Pardon! ... Traian Basescu).
Am vrut sa scriu despre simulacrul de concurs la care v-am solicitat ajutorul si la care acum, spasit, va rog sa nu mai votati, intrucat cresteti aiurea un trafic al unei companii ce doar se lauda ca ajuta.
Am vrut sa va povestesc impresii personale despre diferite subiecte vazute.
Am vrut, de pilda sa va ilustrez cateva grozavii, marca "Piedone", vazute pe teritoriul sectorului 4, cu care, cei ce trec pe acolo poate s-au obisnuit sau le sunt indiferente.
Am vrut sa fac multe, dar niciunul din aceste subiecte nu m-a facut macar sa ma asez in fata computerului.
Totusi ceva mi-a placut intr-atat incat am hotarat sa incep anul asa:
Azi, pentru prima data in viata am vrut sa fiu cetatean american si nu pentru ca Barack Obama este al 44-lea presedinte si primul de culoare si cate si mai cate. Nu.
Vorbele care m-au umplut de respect pentru aceasta natiune, indeobste blamata si/sau invidiata, le-am citit azi in editorialul lui Cristian Tudor Popescu din Gandul, intitulat Obamerica.
Ele sunt urmatoarele:
„In America sunt multe lucruri rele, dar nu exista nici un lucru atat de rau incat sa nu fie invins pana la urma de ceea ce e bun in America.“ - Bill Clinton
That's makes my day!
Am vrut sa incep in forta, pe 2 ianuarie, exprimandu-mi nemultumirea asupra faptului ca in Romania oamenii nu stiu sa faca bani de pe urma sarbatorilor, dupa o seara petrecuta in frig in cautarea unui club deschis.
Am vrut sa ma revolt privind situatia politica (guvernul Boc, Elena Udrea, Vulpea, Oprea, Nica, Dragnea si, ultimul pe lista, cu voia dumneavoastra Ion ... Pardon! ... Traian Basescu).
Am vrut sa scriu despre simulacrul de concurs la care v-am solicitat ajutorul si la care acum, spasit, va rog sa nu mai votati, intrucat cresteti aiurea un trafic al unei companii ce doar se lauda ca ajuta.
Am vrut sa va povestesc impresii personale despre diferite subiecte vazute.
Am vrut, de pilda sa va ilustrez cateva grozavii, marca "Piedone", vazute pe teritoriul sectorului 4, cu care, cei ce trec pe acolo poate s-au obisnuit sau le sunt indiferente.
Am vrut sa fac multe, dar niciunul din aceste subiecte nu m-a facut macar sa ma asez in fata computerului.
Totusi ceva mi-a placut intr-atat incat am hotarat sa incep anul asa:
Azi, pentru prima data in viata am vrut sa fiu cetatean american si nu pentru ca Barack Obama este al 44-lea presedinte si primul de culoare si cate si mai cate. Nu.
Vorbele care m-au umplut de respect pentru aceasta natiune, indeobste blamata si/sau invidiata, le-am citit azi in editorialul lui Cristian Tudor Popescu din Gandul, intitulat Obamerica.
Ele sunt urmatoarele:
„In America sunt multe lucruri rele, dar nu exista nici un lucru atat de rau incat sa nu fie invins pana la urma de ceea ce e bun in America.“ - Bill Clinton
That's makes my day!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)