Un pitic atat de mic
Facea baie-ntr-un ibric
De sapun s-a-mpiedicat
Si piticul s-a-necat
Vai, vai ce pacat,
Ca piticul s-a-necat!
Este una din poeziile copilariei (mele). Nu stiu cati o mai cunosc sau cati o spun copiilor lor.
Mi-am amintit-o zilele trecute si mi s-a parut destul de "sangeroasa" pentru varsta frageda la care mama mea se chinuia cu mine sa ma convinga sa stau cuminte in cada sa ma spele.
Stateam si ma gandeam daca nu s-ar putea gasi un final mai avantajos pentru saracul pitic, macar acum de Craciun.
Are cineva vreo idee?
vineri, 25 decembrie 2009
joi, 24 decembrie 2009
miercuri, 23 decembrie 2009
La Cinema
"Asta seara ... film de groaza ... la cinema" este un refren din The Rocky Horror Show, musical in care am avut onoarea sa cant si pe care l-am revazut cu placere azi dimineata infofolit in plapuma. Versul mi-a amintit imediat ca sambata am fost la Cinema, unde nu a fost vorba de niciun film de groaza ci de unul drag mie. Aievea.
Aievea au lansat sambata la The Ark, cel de-al doilea album, intitulat Cinema.
Locul ales pentru concert a fost extrem de inspirat, totul aratand de parca vedeam o filmare dintr-un concert de pe Mezzo. Sunetul dificil, in conditiile unor intense reverberatii produse de uriasele suprafete vitrate si de omniprezentul beton armat, a fost totusi imblanzit de Utu Pascu, unul dintre cei mai buni ingineri de sunet de pe la noi.
Nici in forta, dar nici prea delicat, nici prea tare, dar nici extra chill, cei cinci aievi, asezati oarecum intr-un cerc, privindu-se si schimband zambete si energii pozitive, au reusit sa ne tina intr-o atmosfera extrem de placuta si relaxanta, aidoma vizionarii unui film frumos. Apropos de vizionare, trebuie spus ca peste tot erau ecrane pe care se puteau urmari proiectiile lui Gontz, extrem de inspirate si coerente cu materialul sonor si cu delicatetea vocala a Martei.
Un pic emotivi si destul de retinuti in comentarii, Vlaicu & Co au prezentat materialul unitar si direct, lasand muzica si imaginile sa ne povesteasca gandurile lor.
La final, asa cum au spus, Aievea au facut cadou albumul publicului posesor de memory stick.
Marturisesc ca nu impartasesc aceast gest, fie el si cu titlu de cadou de sarbatori si, asa cum ii spuneam si lui Cristi "Electric Brother" Stefanescu, cred ca exista o diferenta intre a constata existenta pirateriei si a o incuraja. Tocmai ei, artistii, ar trebui sa lupte contra pirateriei.
In orice caz, respect dorinta lor de a avea fiecare dintre voi acest cadou de Craciun si va indrum spre site-ul trupei de unde puteti descarca gratuit albumul Cinema, incepand din 24 decembrie.
Pana atunci va las cu o mostra Aievea:
Aievea au lansat sambata la The Ark, cel de-al doilea album, intitulat Cinema.
Locul ales pentru concert a fost extrem de inspirat, totul aratand de parca vedeam o filmare dintr-un concert de pe Mezzo. Sunetul dificil, in conditiile unor intense reverberatii produse de uriasele suprafete vitrate si de omniprezentul beton armat, a fost totusi imblanzit de Utu Pascu, unul dintre cei mai buni ingineri de sunet de pe la noi.
Nici in forta, dar nici prea delicat, nici prea tare, dar nici extra chill, cei cinci aievi, asezati oarecum intr-un cerc, privindu-se si schimband zambete si energii pozitive, au reusit sa ne tina intr-o atmosfera extrem de placuta si relaxanta, aidoma vizionarii unui film frumos. Apropos de vizionare, trebuie spus ca peste tot erau ecrane pe care se puteau urmari proiectiile lui Gontz, extrem de inspirate si coerente cu materialul sonor si cu delicatetea vocala a Martei.
La final, asa cum au spus, Aievea au facut cadou albumul publicului posesor de memory stick.
Marturisesc ca nu impartasesc aceast gest, fie el si cu titlu de cadou de sarbatori si, asa cum ii spuneam si lui Cristi "Electric Brother" Stefanescu, cred ca exista o diferenta intre a constata existenta pirateriei si a o incuraja. Tocmai ei, artistii, ar trebui sa lupte contra pirateriei.
In orice caz, respect dorinta lor de a avea fiecare dintre voi acest cadou de Craciun si va indrum spre site-ul trupei de unde puteti descarca gratuit albumul Cinema, incepand din 24 decembrie.
Pana atunci va las cu o mostra Aievea:
marți, 22 decembrie 2009
A fost si nu a fost degeaba
Inca de prin luna august am remarcat teasing-ul facut de organizatorii concertului lui Tudor Gheorghe, prin centru, constand in mici stickere cu inscrisul "Degeaba?"
M-am gandit la asta ceva timp si raspunsul meu este: nu a fost degeaba.
Nu a fost degeaba in primul rand pentru ca azi ne putem exprima dubiile pe care altadata ne era teama sa ni le imaginam. Este un fapt ca unii oameni traiau mai bine atunci, altii au senzatia ca ar fi trait mai bine pe vremea aceea. Este dreptul lor sa o creada si sa o spuna. Dreptul lor, insa, tine de ce a fost dupa, asa ca iata inca un motiv ca n-a fost degeaba.
Putem discuta si despre mancare, bautura, distractii, confort, lux, turism si cate si mai cate, dar ele nu sunt decat un tablou al normalitatii, din pacate utopic in acele vremuri. Ce mi se pare foarte important este ca, desi au trecut (greu) douazeci de ani, iar lumea se pregateste sa-l citeze (fara sa-l inteleaga prea bine) pe Silviu Brucan, s-au facut lucruri importante si pasi "hotarati" in directia majoritar acceptata a fi buna - cea a Occidentului.
Astfel, Romania a invatat alegerea democratica si alternanta la putere, alternanta care nu inutil a fost insotita in majoritatea evocarilor de adjectivul "pasnica". Romania s-a indepartat in mod constient si coerent de Rusia si a reusit, cu ceva hopuri, sa devina o tara NATO si membra a EU.
Romania a invatat dezbaterea politica, chiar daca, de multe ori politicienii ce o practica sunt sub orice critica.
Romania se mai zbate inca sa deprinda treaba cu dreptul la proprietate si sa-si faca putin curat in camera cu justitie si in pivnita cu coruptie, dar o oarecare raza de speranta ar putea razbate prin norii timpului scurs, ce pare infinit in raport cu graba noastra de a recupera viata irosita de comunism.
Nu vreau sa par naiv sau exagerat de optimist, dar cred ca se poate intelege ce inertie poate avea un popor, numeric destul de mare, care, in 50 de ani de comunism, a ramas fara repere morale si culturale (si asa destul de tarziu aparute in istoria lui).
Nu stim exact ce si cum s-a petrecut acum douazeci de ani si nici cine este responsabil sau cine a fost autor, instigator, martor sau infractor. Stim ca poporul roman a vrut asta si a iesit de buna voie in strada, cu pretul vietii, dar cu sperantasuflet si lumina in priviri. De aceea cred ca se poate considera ca a fost si revolutie pe langa mult prea vehiculatele variante de lovitura de stat, variante ce nu pot fi negate cu totul.
Si nu a fost degeaba.
M-am gandit la asta ceva timp si raspunsul meu este: nu a fost degeaba.
Nu a fost degeaba in primul rand pentru ca azi ne putem exprima dubiile pe care altadata ne era teama sa ni le imaginam. Este un fapt ca unii oameni traiau mai bine atunci, altii au senzatia ca ar fi trait mai bine pe vremea aceea. Este dreptul lor sa o creada si sa o spuna. Dreptul lor, insa, tine de ce a fost dupa, asa ca iata inca un motiv ca n-a fost degeaba.
Putem discuta si despre mancare, bautura, distractii, confort, lux, turism si cate si mai cate, dar ele nu sunt decat un tablou al normalitatii, din pacate utopic in acele vremuri. Ce mi se pare foarte important este ca, desi au trecut (greu) douazeci de ani, iar lumea se pregateste sa-l citeze (fara sa-l inteleaga prea bine) pe Silviu Brucan, s-au facut lucruri importante si pasi "hotarati" in directia majoritar acceptata a fi buna - cea a Occidentului.
Astfel, Romania a invatat alegerea democratica si alternanta la putere, alternanta care nu inutil a fost insotita in majoritatea evocarilor de adjectivul "pasnica". Romania s-a indepartat in mod constient si coerent de Rusia si a reusit, cu ceva hopuri, sa devina o tara NATO si membra a EU.
Romania a invatat dezbaterea politica, chiar daca, de multe ori politicienii ce o practica sunt sub orice critica.
Romania se mai zbate inca sa deprinda treaba cu dreptul la proprietate si sa-si faca putin curat in camera cu justitie si in pivnita cu coruptie, dar o oarecare raza de speranta ar putea razbate prin norii timpului scurs, ce pare infinit in raport cu graba noastra de a recupera viata irosita de comunism.
Nu vreau sa par naiv sau exagerat de optimist, dar cred ca se poate intelege ce inertie poate avea un popor, numeric destul de mare, care, in 50 de ani de comunism, a ramas fara repere morale si culturale (si asa destul de tarziu aparute in istoria lui).
Nu stim exact ce si cum s-a petrecut acum douazeci de ani si nici cine este responsabil sau cine a fost autor, instigator, martor sau infractor. Stim ca poporul roman a vrut asta si a iesit de buna voie in strada, cu pretul vietii, dar cu sperantasuflet si lumina in priviri. De aceea cred ca se poate considera ca a fost si revolutie pe langa mult prea vehiculatele variante de lovitura de stat, variante ce nu pot fi negate cu totul.
Si nu a fost degeaba.
joi, 3 decembrie 2009
Cred ca ...
Democratie, rau ne mai pedepsesti!
Cred ca un popor de ticalosi, de curve, de puturosi, de hoti si de inculti, ca al nostru, nu ar fi putut fi nicicand mai corect reprezentat in "marea finala" a turului 2 al alegerilor prezidentiale, ca acum.
Succes, domnule Presedinte, oricare iti va fi numele! Incearca sa nu iti bati joc prea mult de tara asta si mai ales de noi cei putini, cei pe care ne vei reprezenta, chiar daca noi nu am dorit sa o faci dumneata.
Nu uita, domnule Presedinte, ca, in tarisoara asta, in Romania, cum spunea si Nenea Iancu, dumneata esti cel dintai.
Democratie, rau ne mai pedepsesti!
Succes, domnule Presedinte, oricare iti va fi numele! Incearca sa nu iti bati joc prea mult de tara asta si mai ales de noi cei putini, cei pe care ne vei reprezenta, chiar daca noi nu am dorit sa o faci dumneata.
Nu uita, domnule Presedinte, ca, in tarisoara asta, in Romania, cum spunea si Nenea Iancu, dumneata esti cel dintai.
Democratie, rau ne mai pedepsesti!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)